Recipes for Ripe Societies
Rezidența Marinei Sulima, parte din programul Cultivators of Life
11.05 – 25.05.2025
Ca urmare a unei colaborări anterioare în cadrul proioectului Imagini ale vieții bune în Est, o expoziție de grup organizată la Chișinău anul trecut, am invitat-o pe Marina Sulima să ni se alăture într-o rezidență de două săptămăni în București și la Stația de Cercetare. Rezidența marchează începutul programului Cultivators of Life care se va desfășura în perioada 2025-2026 printr-o serie de rezidențe, seminarii, ateliere și o expoziție de grup.
În cadrul rezidenței, Marina și-a continuat cercetarea artistică Rețete pentru Societăți Coapte. În acest proiect, ea își propune să antreneze un fel de atenție asupra relației dintre extracția resurselor și devastarea stratului de sol prin intermediul scrierii unor rețete alternative. Ea ia cu ea mai multe lucruri în călătoria sa: roșii murate, o mână de cristale de sulfat de cupru și un mănunchi de viță de vie. A schițat diferite structuri de suport găsite în sat pentru cățărarea viței de viei, folosite pentru umbrirea caselor, atât cele din lemn și lut, cât și cele din ciment și țigle.
„Serele de roșii de înaltă tehnologie se bazează pe forța de muncă migrantă care trăiește în precaritate, tone de minerale răspândite sub formă de lumini LED pentru sere, aspersoare, senzori și îngrășăminte. Întregul edificiu al viticulturii intensive s-ar prăbuși fără fungicide, printre care sulfatul de cupru e cel mai mândru. De ce fel de rețete pentru coacerea fructelor și a minților noastre vom avea nevoie atunci când burta de resurse a Pământului se va goli și luminile LED se vor stinge?”
Mai întâi am proiectat filmul pe care Marina l-a regizat recent, Ține cont de o pătlăgică, la Cinema Muzeul Țăranului într-o avanpremieră pe data de 22 mai. Filmul urmărește povestea roșiilor, din serele ultra performante din Olanda până în Moldova, țara de origine a regizoarei și locul unde locuiesc mulți lucrători din sere, care își lasă propriile grădini pline de pătlăgele și pleacă să lucreze în spatele pereților de sticlă. Narat de vocea Marinei, filmul urmărește povestea migrării familiei ei folosind cartea de rețete a mamei ca instrument pentru a face conexiuni între roșii-ca-protagonist și dezechilibrele sociale și economice a producției de roșii, de la parcelele de pământ abandonate din Moldova la serele industriale din Olanda.
Mai multe despre film aici.
Al doilea eveniment care a marcat și sfârșitul rezidenței a avut loc la Stația de Cercetare unde Marina a oferit un moment performativ bazat pe un scenariu în proces de realizare. Timp de aproximativ 20 de minute, Marina ne-a purtat de-a lungul unei călătorii poetice și reflective cu piatra vânătă și întrebarea ridicată de multiplele ei utilizări – ca remediu pentru salvarea vițelor de vie devastate de dăunătorii călători precum phylloxera în Europa secolului 19, la industria extractivă de sulfat de cupru și folosirea comună în infrastructurile vernaculare din Moldova, făcând conexiuni cu relațiile strămoșești pe care oamenii le au cu practica cultivării viței de vie.
Marina Sulima este artistă. Născută în Moldova, a copilărit pe malurile râului Răut iar acum lucrează și locuiește în Groningen, Olanda. A absolvit în 2020 Academia Minerva din Groningen cu “Parcelpaedia”, un scurtmetraj despre Sindromul Italia: o depresie specifică femeilor din Europa de Est care lucrează ca îngrijitoare în Italia. Filmul a primit un Wildcard de la Netherlands Filmfonds, ceea ce i-a permis să realizeze un alt film hibrid: Ține cont de-o Pătlăgică.
„Folosesc ilustrația, animația, sculptura și filmul pentru a crea povești care urmăresc traiectoriile anumitor obiecte: un colet, o ureche de crevetă, sucul care se scurge dintr-o groapă de gunoi, un minereu de cupru sau o roșie. Acest lucru îmi permite să interacționez cu o lume cu inima frântă și să recentrez poveștile umane în jurul pământului.”
Evenimentul face parte din programul Cultivators of Life, un proiect multianual organizat de Asociația tranzit.ro/București și co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național. Programul continuă și sprijină activitățile începute în 2021 la Stația Experimentală de Cercetare pentru Artă și Viață de la Siliștea Snagovului, centrat pe conservarea biodiversității, testarea unor prototipuri ecologice și regândirea relației dintre pământ, materiale și producție artistică. Curatoriat de Adelina Luft, programul propune studiul și formularea unui nou lexicon și a unor practici legate de relațiile emergente dintre cunoașterea indigenă/strămoșească, cultivarea pământului și științele naturii, realizat printr-o serie de rezidențe artistice, evenimente deschise în grădini din jurul Bucureștiului, ateliere aplicate, conferințe cu gânditori indigeni și o expoziție de final în 2026 la MODEM – Centrul de Artă Modernă și Contemporană din Debrecen.
Programul nu reprezintă în mod necesar poziţia Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul programului sau de modul în care rezultatele programului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării
