Revizitând socialismul de stat (II)
tranzit.ro/Cluj în parteneriat cu UBB Cluj-Napoca în data de 16 noiembrie, ora 18:00 a organizat o prelegere și discuție în cadrul proiectului „Philosophy in Late Socialist Europe: Theoretical Practices in the Face of Polycrisis” pe tema romanului românesc în comunismul târziu și capitalismul timpuriu cu titlul „Anticomunismul comunist: romanul realist în România comunismului târziu și tranziția spre realismul capitalist”.
Invitații acestei ediţii au fost Ștefan Baghiu și Mihai Iovănel. Întâlnirea a avut loc în limba română şi a fost moderată de Alex Cistelecan.
Eveniment online
Rezumatul prelegerii:
„În această prezentare formulăm o teză dublă, care este deopotrivă provocatoare și paradoxală. În primul rând, susținem că ideologia anticomunismului, care a fost dominantă în România în anii 1990, adică după căderea comunismului în decembrie 1989, a fost de fapt construită în mare parte înainte de căderea comunismului. Și nu doar în afara României, deși, evident, corpul principal al teoriei anticomuniste a fost construit în Occident, ci chiar în interiorul României comuniste. Cu alte cuvinte, noi susținem că anticomunismul a fost, cel puțin parțial, o creație teoretică a comunismului. Acest lucru este paradoxal mai ales dacă luăm în considerare bibliografia generală – chiar și cele mai anticomuniste studii nu oferă un astfel de cadru de interpretare a sistemului literar românesc. Chiar și cele mai recente cercetări, deși foarte perspicace în explicarea modului în care „romanul despre România comunismului” nu a reușit să ajungă, uită că unele dintre cele mai importante romane din comunismul târziu au fost, de fapt, antistaliniste și, în tonuri mari, anticomuniste. În al doilea rând, susținem că procesul de decolonizare în raport cu Uniunea Sovietică pe care România l-a inițiat în anii 1960 sub Gheorghe Gheorghiu-Dej și l-a aprofundat sub Nicolae Ceaușescu a jucat un rol ambiguu în construcția anticomunismului comunist.
Acesta este contextul în care apar romanele pe care le discutăm în prezentarea noastră: Delirul (1975) și Cel mai iubit dintre pământeni (1980) de Marin Preda și Pumnul și palma de Dumitru Popescu (3 vol., 1980-82). Ambele romane au abordat în mod critic problema interferenței coloniale dintre Rusia și România. Ambele romane au fost bestselleruri în România comunistă, au fost scrise de persoane cu poziții înalte în domeniul literar și politic și au stârnit atât ecouri critice la Moscova, cât și poziții defensive la București. În ceea ce privește perioada postcomunistă, deși cercetătoare precum Adriana Stan au arătat cum noile realități ale perioadei de tranziție – de la socialismul de stat la capitalismul „sălbatic” și politicile neoliberale – au fost portretizate în ficțiunea românească în principal prin intermediul autoficțiunii, romanul politic al perioadei a creat mai ales reprezentări alegorice ale perioadei comuniste. Această reprezentare politică alegorică a societății comuniste a fost înlocuită în postcomunism cu reprezentarea politică autoficțională a societății postcomuniste. Autori precum Adrian Schiop sau Lavinia Braniște au portretizat eșecul „tranziției spre nicăieri” prin mutarea personajelor lor cu caracter autobiografic în periferiile capitalismului urban.”
Ștefan Baghiu și Mihai Iovănel.
Această lucrare a fost susținută de proiectul "Philosophy in Late Socialist Europe: Theoretical Practices in the Face of Polycrisis " finanțat de Uniunea Europeană - NextgenerationEU și Guvernul României, în cadrul Planului Național de Redresare și Reziliență pentru România, contract nr. 760044//23.05.2023, cod PNRR-C9-I8-CF104/15.11.2022, prin Ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării, în cadrul Componentei 9, Investiția I8.
Partenerul principal al tranzit.ro este Fundația ERSTE.
Mai multe informaţii:
Stefan Baghiu / stefan.baghiu@ulbsibiu.ro
Alex Cistelecan/ altcistelecan@gmail.com
