Noutăți de la Stație
Stația Experimentală de Cercetare pentru Artă și Viață
Intrarea Primăverii nr. 10, sat Siliștea Snagovului, comuna Gruiu, jud. Ilfov
Coordonate GPS
A fost un an greu pentru noi la Stație: seceta, tristețea, munca de construcție avansând prea încet și înaintarea vârstei instalându-se prea rapid. Cu toate astea: plantele pe care le-am salvat de la a fi complet arse de soare, legumele pe care vecinii noștri au reușit totuși să le culeagă, noii vecini care nu s-au lăsat descurajați și ni s-au alăturat pe terenurile de lângă Stație, prietenii care au venit să planteze și noii vizitatori care au venit să asculte, ceea ce am reușit totuși să construim, aliații și colegii din locuri îndepărtate, apusurile și iarba care a ieșit după ploaie, insectele pe care nu le aveam anul trecut, șopârlele pe care le-am numit Sam, toate acestea au fost motive de încurajare, ce ne-au ajutat să ne împotrivim agendei apocalipsei ce ghidează viața de zi cu zi în alte locuri, mai aproape și mai departe.
Decembrie ar fi trebuit să fie timpul în care să celebrăm supraviețuirea noastră colectivă pentru încă un an, dar în schimb ne trezim naufragiați pe singurul teritoriu care mai oferă protecție pentru moment: imaginarul speranței, orizontul de încredere în dorința oamenilor pentru binele comun mai degrabă decât pentru capitularea individuală în fața sfârșitului lumilor. Noi (oamenii de la Stație și din jurul ei, păsări, anghinare, insecte, șopârle, câini vagabonzi și multe altele) credem că acest teritoriu poate fi oricât de larg pe cât vrem să-l întindem, oricât de fertil pe cât ne luptăm să-l irigăm, oricât de primitor pe cât îndrăznim să-l facem.
În același timp în care admitem că modul în care noi înțelegem teritoriul poate fi răsturnat pe dos, că păsările pe care noi le auzim sunt ascultate și de alții, care preferă să recunoască în cântecul lor ritmuri ale unor criminali fasciști, apusurile noastre pot fi colorate de alții în culorile steagului național, referința noastră la pământ și la resurse poate fi încadrată ca un drept „natural” al poporului, noi știm că niciuna dintre toate acestea nu sunt „ale noastre” și în același timp le revendicăm din ghearele „lor”. „Ei” nefiind votanții, masele de votanți ai dreptei, nici vecinii noștri din sat, nici rudele noastre din diaspora, ci ei, aceia care fac aceste propuneri dintr-o poziție pe care am mai văzut-o înainte, pe care o întâlnim peste tot în jur, poziția puterii mesianice care de fapt doar protejează interesele câtorva, poziția, deghizată drept propunere anti-sistemică și care de fapt combină oportunismul și populismul, capitalismul și fascismul, etno-naționalismul și neo-feudalismul.
Într-un articol recent*, colegul nostru membru al Stației, teoreticianul Ovidiu Țichindeleanu pune o serie de întrebări legitime privind capitalizarea de către extrema dreaptă a subiectelor pe care stânga, și noi de fapt, ne întemeiem munca.
„Dreapta conservatoare e cea care exprimă în fiecare zi o critică a procesului real de pulverizare a comunităţilor în capitalism. Deindustrializarea, demonizarea clasei muncitoare şi devalorizarea ei într-un depozit de forţă de muncă migrantă au contribuit direct la fragmentarea socială şi pulverizarea comunităţilor în tranziţia la capitalism. Dreapta răspunde unei necesităţi reale, canalizînd-o însă regresiv înspre soluţia miraculoasă şi mitul purificator al “familiei tradiţionale”. Înseamnă însă asta că stînga trebuie să abandoneze proiectele de reconstruire a solidarităţii, de recompoziţie socială şi revigorare comunitară?
Azi dreapta conservatoare radicalizată e una din puţinele forţe care exprimă public o critică a războiului, în condiţii în care direcţia înarmării şi militarizării e impusă fără discuţie, cînd pînă şi Partidul ecologic al Verzilor germani a devenit unul din principalele partide ale războiului în Europa. Înseamnă asta însă că stînga şi restul sferei politice trebuie să abandoneze pacifismul şi să uite de istoria NATO, să renunţe la critica rivalităţilor inter-imperiale şi la munca de constituire a unor altfel de relaţii internaţionale?
Azi dreapta conservatoare e cea care exprimă o critică a excesului şi a consumului nesăbuit al resurselor, canalizînd-o însă într-un argument despre necesitatea înăspririi autorităţii centrale. Înseamnă asta că stînga trebuie să abandoneze critica extractivismului şi a consumismului capitalist? O parte a dreptei conservatoare exprimă şi o critică a problemelor ecologice de amploare, canalizînd însă grija pentru suveranitatea alimentară, pentru starea apelor şi pădurilor într-un proces de capitalizare a resurselor, teoretic în beneficiul exclusiv al românităţii, dar care rămîne tot o capitalizare. Înseamnă însă asta că stînga şi restul sferei politice trebuie să abandoneze ecologia şi experimentele de regîndire şi refacere a relaţiilor cu mediul, apele şi pămîntul?”
Munca noastră cu pământul este și o muncă de desprindere a acestuia de narațiunile națiunii, cartografierea resurselor naturale în jurul cărora încercăm să construim o comunitate este pentru noi și o muncă de a arăta caracterul limitat al acestor resurse și ecosistemele fragile pe care ele le mențin cu oamenii, îndepărtarea noastră de formele și formatele dominante ale producției culturale este o modalitate de deschidere a unor orizonturi noi, nu o retragere în practici izolaționiste narcisiste și auto-suficiente. Munca noastră cu pământul este o formă de a ne testa teoriile și de a le reiniția cu mai puțină aroganță și mai mult scop, de a le da un corp și o suflare, un motiv și o fundație solidă.
Nu există niciun singur moment în care să nu subliniem importanța de a ne delimita de aproprierea toxică, atât de către capitalismul corporatist care își spală imaginea prin simularea unor acțiuni ecologice, cât și de fasciștii din toate straturile societății, a discursurilor care capitalizează pe dorințele oamenilor ca viața lor să aibă sens și viitorul să poată fi imaginat pentru copiii lor. Însă munca noastră trebuie să fie munca unei stângi lărgite, a unei comunități culturale lărgite, care pot înțelege teoria și practica împreună, care pot ieși din sălile cu aer condiționat înainte de a vorbi despre schimbările climatice, sau care pot urmări genealogiile istorice atunci când folosesc numele plantelor. Noi vom continua să facem această muncă.
*www.criticatac.ro/defetism-si-degringolada-zece-puncte-pentru-deschiderea-optiunilor
