english/
tranzit.org/

tranzit.ro/ bucurești/ cluj/ iași/ sibiu/

Crimele sunt abolite. Nu mai există decât pasiuni.

Expoziții și intersecții, Paris Viitorului

tranzit.ro/ București organizează în perioada 20 septembrie – 31 octombrie proiectul “Crimele sunt abolite. Nu mai există decât pasiuni.*” Expoziții și intersecții, Paris Viitorului

Proiectul va avea loc într-un spațiu nou, Paris Viitorului, pe Str. Mihai Eminescu 182 (colț cu Str. Viitorului), sector 2, București, precum și în cartierul din jurul acestuia.

Artiști: Claudiu Cobilanschi (20 - 26 septembrie), Ioana Gheorghiu (27 septembrie - 3 octombrie), Andrei Dinu (4 - 10 octombrie), Ioana Stanca (11 - 17 octombrie), Adelina Ivan (18 - 24 octombrie), Alina Lupu (25 - 31 octombrie).

Plimbări urbane ghidate de: Florin Dumitrescu, Alice Gancevici & Remus Pușcariu, V. Leac, Mara Mărăcinescu, Rucsandra Pop, Ioana Tudora

O experiență accentuată de pandemie a fost aceea de a trece în oraș pe lângă spații neocupate: închise mai recent sau deja de o veșnicie, abandonate, cu rămășițele ultimelor ocupante sau cu perdelele trase. Multe dintre aceste spații de dimensiuni infime, și totuși prea scumpe pentru a fi închiriate. Ceea ce a devenit evident în aceste luni a fost faptul că nimeni nu își dorește să trăiască într-un oraș fantomă, în care clădirile sunt decor de film și parterurile lipsite de activități devin carcase înfricoșătoare pentru fricile de viitor ale tuturor celor afectați de o posibilă criză economică, mai gravă decât cea sanitară și cu efecte pe termen lung.

Arta a știut întotdeauna să se descurce și să se adapteze: la spații enorme, la spații minuscule, la provocările spațiului public sau la confortul instituțiilor muzeale. Paris Viitorului este un spațiu în care încercăm să subliniem această capacitate a artei de a se face vizibilă și semnificativă indiferent de tipul de spațiu pe care îl ocupă. În același timp, acest spațiu de dimensiunile unei debarale reprezintă și un comentariu asupra posibilităților reale ale artiștilor contemporani din București de a ocupa spații centrale pentru expunerea artei lor.
Paris Viitorului este, de asemenea, un spațiu vitrină, situat într-o intersecție efervescentă, între Strada Mihai Eminescu și Strada Viitorului. Pe lângă el trec tramvaie și pietoni, se ciocnesc cu regularitate mașini, se opresc pentru orientare curieri și livratori, tinerii din zonă se adună la cafeneaua cu cafea de origine controlată. Pe colțul de pe diagonală s-a închis un lotto și s-a deschis un aprozar, pe colțul de vis-a-vis s-a pus notificare de evacuare în ușă. Niciuna dintre clădirile care străjuiesc intersecția nu va ajunge în secolul următor, poate nici în deceniul următor. În curtea abandonată a unei foste fabrici de pâine, iarna se strâng gunoaie și vara cresc oțetarii și redau speranța în reziliență. Mai departe pe Strada Viitorului, două sedii de partide fasciste se privesc față în față, un pic mai jos într-o grădină se construiesc roboți. În capătul celălalt se ajunge la piața Gemeni, sufocată de concept-supermarketul dominant, dar încă lăsând loc câtorva legume proaspete de la țară, nu de pe vapor. Noaptea se aud manele, canzonette și sunete de pian. Ziua claxoane, zguduit de șine, înjurături.

Strada Viitorului e, așa cum îi spune numele, plină de necunoscute, de contraste, de coexistența unor timpuri diferite, de zile mai bune și mai rele. E o stradă tipic bucureșteană, care ar putea fi în același timp la Istanbul, la Buenos Aires sau la Paris.

La etajul doi al clădirii la parterul căreia se află spațiul de artă contemporană Paris Viitorului, tranzit.ro/ București și-a găsit refugiu în timpul pandemiei, după plecarea premonitorie din spațiul pe care l-a ocupat timp de șapte ani în altă zonă a orașului. Un refugiu de lucru, unul pentru plantele salvate din Oranjeria spațiului trecut și unul pentru biblioteca plină de comori. În bibliotecă se găsește și o ediție facsimilată și comentată a cărții satiristului și ilustratorului francez J.J. Grandville, Un autre monde, publicată inițial în 1844. Grandville a fost un comentator acid al vieții urbane și politice pariziene, într-o perioadă de avânt capitalist, pe care burghezia locală cu ambiții nobiliare l-a ajustat să-i răspundă dorințelor de lux și de consum în exces. Walter Benjamin a văzut în Grandville un artist al modernității baudelairiene, care portretizează în desenele sale un proces de fetișizare a modei și a obiectelor de consum, pe care Grandville le contrapune unei lumi cosmice, astfel încât corpul uman și anorganicul, plantele și rocile, domesticul și celestul coexistă și dialoghează în cele mai neașteptate moduri. Artista Raluca Popa a realizat în 2015 o gravură după Grandville, Paris Futur, care înfățișa un astfel de peisaj, în același timp neverosimil dar și o posibilă înfățișare a unui oraș viitor. Această lucrare a fost prezentată în spațiul tranzit.ro/ București și a rămas un subiect de conversație între artistă și instituție.

Într-o altă conversație, Raluca Popa a creat în 2013 o intervenție împreună cu artista britanică Keira Greene, The Shop 2013. Aceasta reprezenta o replică a unui proiect cu titlu similar, realizat la Londra în 1993 de cunoscutele reprezentante ale Young British Art, Sarah Lucas și Tracey Emin. Raluca Popa și Keira Greene atrăgeau atenția asupra spațiului de pe strada Eminescu la intersecția cu strada Viitorului, un spațiu comercial care a fost, pentru scurte perioade, farmacie, covrigărie, magazin de rochii de mireasă, florărie, birou pentru emigrări și altele. În timp ce discutau despre circulația bunurilor și a oamenilor, artistele invitau și la o reflecție asupra expunerii (sau lipsei acesteia) a artei, asupra integrării ei în fluxul privirilor și socializărilor din oraș, precum și asupra calităților unui spațiu, o dată ce acesta este scos din circuitul comercial.

Paris Futur și The Shop sunt cele două momente și conversații pe care le continuăm acum, într-un oraș care parțial se schimbă peste noapte în timp ce în alte zone rămâne în afara timpului. Paris Viitorului este un spațiu curatoriat de o artistă și o instituție. Este o galerie, o vitrină, o debara, o cutie de rezonanță, un reper (Eminescu, colț cu Viitorului), un punct de plecare pentru plimbări urbane, un loc de observație și o invitație la o reflecție asupra orașului ca o altă lume: o lume a posibilităților și imaginației, a situării critice față de trecut, a încrederii în viitor.

Proiect co-finanțat de Primăria Capitalei prin ARCUB în cadrul Programului București – Oraş deschis 2021. Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a Primăriei Municipiului București sau ARCUB.

Afiș de Raluca Popa







 

ARCUB