tranzit.ro/ bucurești/ cluj/ iași/ sibiu/

Expoziție: 3 august 2024 – 31 octombrie 2024

Vernisaj: 3 august 2024, ora 20:00 cu un eveniment public care începe la ora 16.00. @tranzit.ro/Iasi

Adresa: tranzit.ro/Iași, GreenHouse, Str. Sf. Atanasie nr. 25, Iași

Artiști: Škart(group), Andreas Fogarasi, Preeti Kathuria, Sarah Muscalu, Mona Vătămanu & Florin Tudor, s.a.b.a (Silvia Amancei & Bogdan Armanu), Vladimir Us & Oberliht Association, REDURB Research Group (Enikő Vincze, Sorin Gog, Ioana Florea, George Zamfir, Mișa Dumitriu, Marina Mironica, Livia Pancu, Manuel Aalbers).

Pe 4 august 2024, evenimente performative cu Cezar Lăzărescu, Cătălin Gheorghe și Cristina Moraru, Andrei Pripasu, Livia Pancu & Florin Bobu și Andrei Gavril. (closed event)
Imagine: video still, When I work I miss them, when I sleep also I miss them,(2015), Mona Vătămanu și Florin Tudor

În ultimele decenii, orașul a devenit o legătură de lupte sociale și un important punct de referință pentru artiști, arhitecți, sociologi, urbaniști și activiști. Acest lucru s-a exprimat prin intermediul unor mișcări precum „Dreptul la oraș” care a subliniat necesitatea inclusivității, accesibilității și a democrației în spațiile urbane. Turnura neoliberală, comparată cu transformarea în ansamblu a societăților noastre și promovarea modelelor de dezvoltare cu capital intensiv în comparație cu cele extractiviste sau intensive în ceea ce privește munca a deschis un spațiu de contestație în care toate aceste practici sociale, culturale și politice pot fi situate.

Istoria scenei de artă contemporană ieşeană este legată de aceste transformări istorice a căror proliferare a culturii bienalelor şi analiza, în profunzime, a spaţiilor urbane devine un simptom clar. La sfârșitul anilor 90 și anii 2000, Bienala Periferic s-a concentrat asupra orașului Iași și a reflectat eforturile politice de aderare la Uniunea Europeană. Sub steagul descentralizării, orașele au devenit mult mai relevante decât înainte, în timp ce schimbări importante s-au produs și la nivelul statelor naționale, astfel încât în multe dintre producțiile culturale din toată această perioadă avem orașul ca un nivel foarte important de analiză și examinare critică.

Expoziția The Museum Of Real Estate Development / Muzeul Dezvoltării Imobiliare încearcă să se alăture discuției privind financiarizarea economiei, prin care piețele financiare dictează ce se întâmplă în piețe și exploatează obiectele create prin valoarea lor financiară (dincolo de utilizarea sau valoarea lor socială), reflectă asupra modului în care financiarizarea afectează „economia reală” în procese precum dezindustrializarea, privatizarea etc. și interoghează modul în care orașele noastre se schimbă ca urmare a acestor procese.

Încercând să se conecteze la materialitatea acestor procese, expoziția adună poziții artistice, activiste sau academice care problematizează transformările sociale din ultimele decenii în Europa Centrală și de Est și nu numai. În timp ce face acest lucru, pune sub semnul întrebării rolul artiștilor și al altor intelectuali publici în modelarea acestor procese.

Lucrarea video a lui Andreas Fogarasi, Europe (2016), „arată siglele turistice ale țărilor Europei, într-o succesiune constantă, aranjate alfabetic și reduse la alb-negru (fără scale de gri).” OK (Travertin) (2023), travertin (Piața Unirii, Iași, România) și Work / Life 2022/24, podea de linoleum (cladire de birouri la Franz Josefs Kai 51, Viena, arhitect Josef Becvar, 1970, demolat 2019) fac parte din proiectul lui Fogarasi: Nine Buildings, Stripped, un proiect pe termen lung care „documenteaza suprafetele arhitecturale ale orașului, afate în schimbare, prin colectarea de fragmente reale de clădiri, atât demolate cât și nou construite” În seria sa de desene Traumele chiriașilor (2024), Škart ia ca punct de plecare „experiențele, sau traumele, de a fi chiriaș în orașul mare”. Filmate în timpul unei rezidențe artistice în Singapore, videourile Monei Vătamanu și ale lui Florin Tudor tratează cvasi-absența muncitorilor din viziunea noastră colectivă actuală asupra lumii. The end of the working day / Sfârșitul zilei de lucru (2015) documentează călătoria de întoarcere de la serviciu a unui grup de tineri care lucrează în zona HarbourFront la locurile lor de dormit din apropiere de aeroportul Changi din Singapore. O reprezentare vizuală extraordinară a teoriei marxiste a alienării,When I work I miss them, when I sleep also I miss them (2015), lucrarea video surprinde fragmente de realitate atâta timp cât lumina este furnizată de procesul de sudare.” s.a.b.a (Silvia Amancei & Bogdan Armanu)' Video Monuments (2018) se concentrează pe o generație de muncitori care a alimentat proiectul politic socialist în Europa Centrală și de Est. Urmând calea strategiilor de supraviețuire socială și economică înainte și după 1989, videoclipurile indică, de asemenea, povești despre contrabandă și încercări antreprenoriale care au creat un prototip de personaj capitalist începând cu sfârșitul anilor 70 și în anii de tranziție ai anilor 90.” Instalația lui Vladimir Us & Oberliht, Centrul Civic Chișinău – dincolo de liniile roșii (2024) oferă o imagine de ansamblu asupra a mai mult de un deceniu de activități (intervenții artistice, ateliere de arhitectură, evenimente comunitare etc.) organizate de Asociația Oberliht în jurul Parcului Zaikin, o bucată de zonă verde situată în zona istorică a orașului Chișinău care a fost prinsă sub Bulevardul Cantemir, piesă de infrastructură planificată în perioada socialistă, dar care nu s-a concretizat niciodată. Instalația lui Preeti Kathuria, Consequent Land (2024) (țesătură de bumbac, vopsea, cerneală, frânghie de bumbac, cleme), de dimensiuni variabile, „este o expresie colectivă a crizei din sectorul agriculturii din India care a fost abordată de unii artiști contemporani, dintre care mulți provin din contextul rural. Această instalație reunește titlurile operelor de artă care abordează de obicei pământul ca o temă recurentă.” Lucrarea lui Sarah Muscalu, 4th SHIFT (2023) „reprezintă o abordare investigativă, documentară, experimentală și performativă, care constă într-un colaj vizual al cărui subiect principal este construit în jurul posibilităților de a lucra cu arhiva. Proiectul de instalație video propune exercițiul de a fi martor al orașului devenit arhivă, în timp ce pune sub semnul întrebării condiția actuală a transformărilor urbane și a memoriei colective legate de situl fostei Fabrici de Textile din Iași.”