Revizitând socialismul de stat VI.
Muzica de dans ca metaforă a accelerării socialiste în România anilor '60-'80.
Muzica de dans ca metaforă a accelerării socialiste în România anilor '60-'80.
Vineri, 15 martie, ora 19:00
tranzit. ro/Cluj, strada Napoca nr. 16, Cluj-Napoca.
Înregistrarea audio din cadrul întâlnirii poate fi ascultată aici.
Seria întreagă de podcast Revizitând socialismul de stat
tranzit.ro/Cluj în parteneriat cu UBB Cluj-Napoca vă invită la o prelegere și discuție în cadrul proiectului „Philosophy in Late Socialist Europe: Theoretical Practices in the Face of Polycrisis”
pe tema muzicii în perioada comunistă cu titlul
„Muzica de dans ca metaforă a accelerării socialiste în România anilor '60-'80”.
Invitați sunt Paul Breazu și Mihai Lukacs.
Întâlnirea va avea loc în limba română și va fi moderată de Ștefan Baghiu.
„Timpul socialist este perceput la finalul anilor ‘60 ca fiind unul accelerat, care nu mai corespunde unei curgeri lineare, sunetul producției din fabrică fiind asociat cu noua muzică, ce începea să încorporeze și sunetul electronic. În următoarele decenii, pop-ul, muzica ușoară și electronică românească, cresc în paralel cu noua industrializare și dezvoltare în viteză, devenind un soundtrack al noilor condiții materiale din socialismul târziu. Muzica pop („ușoară”) românească se ramifică în noi direcții la începutul anilor ‘70, iar caracterul său social ia amploare pentru creatori și publicul larg. Compozitorul și istoricul muzical Laurențiu Profeta observa, în 1976, apariția în ultimii ani a cântecului de muzică uşoară cu caracter militant, multe dintre acestea devenind șlagăre, ajungând la un public mult mai larg. Văzut ca un rezultat al programului ideologic al partidului, care nu lăsa nici un sector artistic neatins, cântecul social-politic de muzică ușoară se impune cu autoritate. Socialismul nu era doar un proiect economic, ci un complex care îngloba dimensiunile politică, socială, culturală și artistică, astfel că proiecția sistemică asupra unui subgen al pop-ului precum muzica de dans nu este lăsată la voia întâmplării. Se vede asta în concluziile unui cenaclu organizat la începutul anilor ‘60 de Asociația oamenilor de artă din instituțiile teatrale și muzicale (ATM), la care au luat parte compozitorul Henri Mălineanu, textierul Iosif Berg și interpretul Gică Petrescu, dar și, mai târziu, într-un articol publicat în revista Flacăra (martie, 1976), al jurnalistului și organizatorului de evenimente Aurel Gherghel: „Sîntem siguri că o politică muzicală inte¬ligentă. făcută cu răbdare, poate crea o bună muzică de dans autohtonă: creaţie, interpretare, formaţii specializate – respectînd specificul muzicii de dans pentru dans”.
Întregul sistem de festivaluri naționale (în special, Festivalul Național de Muzică Ușoară de la Mamaia, festivalurile studențești și pentru tineret, Festivalul și concursul de muzică de dans „Siculus” din Odorheiu Secuiesc, Concursul de Muzică de Dans de la Costinești), emisiunile radio și TV, cu un rol crucial în difuzarea muzicii, democratizarea producției muzicale și promovarea amatorilor prin numeroase festivaluri și concursuri dedicate lor, pe tot cuprinsul țării, au rolul de a adresa grupe de vârstă specifice, colective de muncă, diversificare bazată și pe documentarea organizată de Uniunea Compozitorior pe șantiere, în unități agricole, școli, întreprinderi. Logic, sociologia însăși începe să devină interesată în anii ‘70 de studiul stratificat și identificarea ascultătorului/consumatorului, așa cum propunea Mircea Voicana într-un articol din Viitorul Social (1972): „În orice caz cercetarea sociologică a fenomenului muzical este necesar să nu se rezume la aparenţele sale globale, ci să pătrundă şi în realităţile sale stratigrafice şi de ordin social, analizînd reactivitatea faţă de muzică şi eficienţa factorului muzical în viaţa zilnică a omului contemporan, în procesul muncii, în procesul educativ (preşcolar, şcolar, militar etc.), determinînd caracteristicile receptării după structura (provenienţă sau existenţă socială) sociologică a receptorilor, după zonele structurale ale masei de ascultători, după structurile ei biologice (vîrstă, sănătate, sex), după structura naţională şi după anume factori de mediu (oameni singuri sau care duc o viaţă de familie, indivizi înglobaţi în colective specifice, cum ar fi cele şcolare, cele ale elevilor şi studenţilor în practică, cele politice şi obşteşti, cele ale vieţii militare, diversele forme de colective artistice etc.)”.
Formal, pop-ul românesc din anii ‘70 se limitează la șlagăr liric, muzică de dans și muzică de divertisment. Cu tot succesul fără precedent, Profeta remarca principalele probleme ale genului, identificate în special la nivelul compozitorilor, care acceptă și textele mediocre: clișeele stereotipe, lozincile rimate și forțat ritmate, rutina, lipsa de imaginație, platitudine evidentă, şablonul, sentimentalismul desuet. Iar aceste probleme apar în special în muzica de dans şi „alte genuri caracterizate prin pregnanţă ritmică şi dinamism tineresc”, produse de formații care au pseudocompozitori, în marea lor parte talentați, dar lipsiți de pregătire profesională și de experiență. Incapacitatea de dezvoltare și perpetuarea unui diletantism profesionalizat, numit chiar „analfabetism muzical”, sunt conectate de Profeta cu fenomene noi: marketingul agresiv („ei înşişi sunt derutaţi de reclama zgomotoasă ce se face în jurul lor”) și ambalajul electronic trepidant. Iar compozitorii profesioniști le preiau modelul pentru a se bucura de succesul „muzicii de dans pe ritmurile zilei, așa cum o doresc și o așteaptă tinerii".
Paul Breazu și Mihai Lukacs
Această lucrare a fost susținută de proiectul "Philosophy in Late Socialist Europe: Theoretical Practices in the Face of Polycrisis "
finanțat de Uniunea Europeană - NextgenerationEU și Guvernul României, în cadrul Planului Național de Redresare și Reziliență pentru România, contract nr. 760044//23.05.2023, cod PNRR-C9-I8-CF104/15.11.2022, prin Ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării, în cadrul Componentei 9, Investiția I8.
Partenerul principal al tranzit.ro este ERSTE Stiftung.
Mai multe informaţii:
Stefan Baghiu / stefan.baghiu@ulbsibiu.ro
Alex Cistelecan / altcistelecan@gmail.com
