english/
tranzit.org/

tranzit.ro/ bucurești/ cluj/ iași/ sibiu/

Când gândirea magică nu e de ajuns, dar e tot ce ai pentru moment

Un fel de bilanț al anului 2017 pentru tranzit.ro/ București

Text Information/
Picture Gallery/

2017 a fost un an pe care l-am desfășurat sub semnul gândirii magice. It ain’t over till it’s over, Nu mor caii când vor câinii, Che sera sera, au fost câteva dintre vorbele care au revenit frecvent în conversațiile noastre. Zvonurile au circulat și s-au reprodus precum știrile false, pentru că e mai ușor să pleci urechea la o veste proastă decât să întrebi cum poate fi ea prevenită. S-a dovedit încă o dată că a rămâne împreună și a avea încredere în ce faci sunt strategii bune, care funcționează pe termen lung. Desigur, atât de lung cât e posibil într-o situație politică și economică în care intern sunt prioritare doar interese meschine iar extern ești prins întotdeauna în aceleași relații coloniale.
Nu putem încheia acest an fără a puncta câteva momente care s-au situat în contra logicii supunerii – față de soartă, față de veștile rele, față de agendele complicate ale celor care aparent îți asigură supraviețuirea.

Au fost lunile în care am pregătit și săptămânile în care a fost deschisă expoziția Vălul păcii, în care am vorbit despre pacea zilnică, despre solidaritate, diversitate, bucurie și pâine.

A fost entuziasmul de a ne imagina că alte tipuri de colecții de artă sunt posibile, în care producătorii sunt și colecționari, fiind astfel beneficiarii direcți ai propriei munci.

Și a mai fost momentul aparent minor al unui exercițiu de școală al studenților de la Universitatea de Arhitectură, în care aceștia ne-au schițat un viitor posibil, altul decât cel care se întrevede zi de zi.

În toate aceste proiecte am refuzat un prezent precar, dominat de nesiguranță, frustrare, individualism și lipsa de orizont, refugiindu-ne într-un imaginar optimist, colectiv și public – care, de altfel, a mai fost parțial pus în formă în trecutul recent, iar în contexte mai funcționale el este deja parte din realitate.

A fost, de asemenea, un an care N-AR FI FOST POSIBIL fără implicarea, devotamentul, sprijinul, încrederea, munca sau simpatia unor oameni cărora le suntem profund recunoscători: Edi Constantin, Athena Dumitriu, Valentin Florian Niculae, Simion Constantin, membrii Grădinii Tranzit, Cristina Zanfirescu, Mădălin Geană, Dan Perjovschi, Iulia Popovici, Marian Ivan, Vlad Basalici, Alexandra Pirici, Tim Nădășan, Marius Babias, Vasile Leac, Bogdan Stănescu, Anca Benera și Arnold Estefan, Vilmos Koter, Daria Ghiu, Irina Bucan, Anna Smolak, Roxana Gibescu, Jimena Mendoza, Ștefan Ghenciulescu;
fără colaborarea și schimburile de idei și de proiecte cu: Ovidiu Țichindeleanu, Igor Mocanu, Vlad Morariu, Judit Angel (tranzit.sk), Frantisek Zachoval (Centrul Ceh București), Dana Andrei și Sorin Popescu (Corner. Fotbal + societate), Claudiu Cobilanschi;
fără participarea artiștilor (și nu doar artiști) cu care am lucrat anul acesta, pentru expoziții, prezentări și alte evenimente: Nicoleta Esinencu, Katharina Koch, h.arta, Christiane Erharter, Ana Bazac, Nicolae Zamfir, Pavel Brăila, Mihaela Ioana Georgescu, Charles Esche, Anetta Mona Chişa & Lucia Tkáčová, Simona & Ramona, Metehan Özkan, Yuri Leiderman, Sașa-Liviu Stoianovici, Dan Mihălțianu, Monotremu, Olivia Mihălțianu și Stoyan Dechev, și alții.
Cele mai speciale mulțumiri se îndreaptă către Heide Wihrheim, care a făcut pentru noi mai multe decât știm chiar noi.
Nu în ultimul rând, le mulțumim colegilor tranzit.ro, Andi Gavril, Livia Pancu, Attila Tordai, Lia Perjovschi, Cosmin Grădinariu, precum și colegilor tranzit.org, alături de care am trecut prin mai multe cumpene. Astfel că și expoziția cu care încheiem anul, Cumpenele lui Kiki, a artistei Kiki Mihuță, vine în același spirit al gândirii magice, să ne sublinieze propriile întrebări despre echilibrul între greutățile personale și responsabilitatea publică, între fermitate și fragilitate, între ancorare și avânt.

Vă așteptăm și anul viitor la tranzit.ro/ București, pe Str. Gazelei nr. 44, poate cu mai puțină magie și mai mult pragmatism, dar tot cu poarta și cu inimile deschise.

Raluca Voinea și Iuliana Dumitru