Une autre cité
Carmen Acsinte, Olivia Mihălțianu, Raluca Popa
Curator: Raluca Voinea
16 aprilie – 30 mai 2015
Vernisaj: joi, 16 aprilie 2015, orele 19:00
tranzit. ro/ București,
Str. Gazelei nr. 44, sector 4
Carmen Acsinte, Olivia Mihălțianu și Raluca Popa au produs o serie nouă de lucrări pentru această expoziție, pornind de la invitația de a vorbi despre orașul în care ele sunt stabilite în prezent, București. În timp ce fiecare își dezvoltă practica artistică și viața personală în direcții diferite, cele trei artiste împărtășesc parțial o sensibilitate către a alege din experiența urbană acele cadre care rezonează cu un oraș dorit, văzut ca un loc pe care subiectivitățile îl pot și construi, nu doar locui.
În același timp, orașul pe care îl descoperim în expoziție este unul proiectat, pe care referințele literare, artistice sau cinematografice îl delocalizează. Poate că specificitatea Bucureștiului este dată de juxtapunerile improbabile dintre fragmente arhitecturale și de life-style care amintesc de alte orașe, unele recognoscibile iar altele care nici măcar nu au existat vreodată, precum și de coexistența unor temporalități diferite, adesea conflictuale. București apare în această expoziție ca un alt oraș, pe care îl contemplăm solitar de la fereastră, căruia i-am dori să aibă o mai mare legătură cu mitologiile care îl înconjoară, un oraș pe care îl vedem pe ecranul de cinema sau despre care citim în cărțile de istorie dar, mai ales, un oraș pe care ni-l imaginăm, cu drag dar și cu ironie, cu participare corporală dar și cu detașare.
Cei care sunt nostalgici după micul Paris își vor găsi în sfârșit fanteziile împlinite: vor descoperi un București mai îndrăzneț decât a visat vreodată Parisul, un Paris al viitorului, așa cum a fost el imaginat de J.J. Grandville în secolul 19, în stilul său utopic și cinic (precum îl caracteriza Walter Benjamin). Raluca Popa descoperă în cartea lui Grandville, Un autre monde, imaginea perfectă a unui alt oraș, în care Bucureștiul se poate oglindi mult mai bine decât în imaginea ficționalizată a anilor săi ‘30.
Dacă însă nu vă recunoașteți orașul în această viziune colțuroasă, amintind de antichitate dar și pre-cubistă a unui București post-parizian, în schimb în stop-cadrele desenate de Carmen Acsinte veți recunoaște locurile pe unde poate ați trecut chiar ieri – doar că în proiectul ei acestea amintesc de colțuri de stradă sau fațade din alte orașe, precum Paris, Moscova, Berlin sau San Francisco. Artista ne prezintă un oraș la fel de precis precum un desen de arhitectură, dar care dezvăluie în fapt filtrele subiective multiple prin care îl privim de cele mai multe ori.
Olivia Mihălțianu apare ca WKW, Winyan Kipanpi Win | Femeia care a fost așteptată, un alter-ego pe care l-a mai interpretat în alte contexte și pe care acum îl performează într-un București haotic, fiind urmărită de camera video de sus, de la nivelul străzii și de la cel al asfaltului, de la periferie și până în centru. Narațiunea cinematografică amintește de filmele de acțiune și spionaj, doar că de data aceasta interesul este generat de traseul eroinei și nu de vreo misiune pe care aceasta ar avea-o de îndeplinit.
Expoziția face parte din seria “/ București”, un program care încearcă să contribuie cu perspective artistice la dezbaterile actuale asupra oraşului Bucureşti, privit în context est-european şi global.
