english/
tranzit.org/

tranzit.ro/ bucurești/ cluj/ iași/ sibiu/

tranzit.ro/ Bucureşti - Km. 0. Reprezentări şi repetiții ale Pieței Universității

tranzit.ro/ Bucureşti vă invită vineri, 30 noiembrie 2012, de la orele 19:00 la deschiderea expoziției „Km. 0. Reprezentări şi repetiții ale Pieței Universității“. Expoziția prezintă diferite reflecții asupra Pieței Universității din Bucureşti, văzută ca un „punct zero“ al spațiului public din România după 1989. În timp ce conflictele nerezolvate ale anului 1990, care au transformat Piața într-un loc memorial păreau să se evapore din conştiința publică, la începutul anului 2012 oamenii s-au adunat din nou acolo pentru a-şi striga nemulțumirile şi – deşi aparent doar pentru o perioadă scurtă – ei au recâştigat Piața ca un loc al expresiei libere şi al manifestării atitudinii civice. Cu un viitor încă neclar, cu perspectiva de a fi transformată într-o „menajerie” reglementată, controlată şi supravegheată, Piața Universității rămâne încă un loc cu o semnificație simbolică importantă, mai ales în contextul politic actual, din România dar nu numai.
Abordarea subiectului Pieței Universității într-o expoziție nu reprezintă atât de mult o îndepărtare de la locul acțiunii cât o oportunitate de a prezenta o multiplicitate de perspective prin care gestul artistic poate oferi grile mai puțin polarizante şi mai complexe de interpretare şi de evocare a Pieței. Astfel, aceasta nu este doar „kilometrul zero al democrației” sau un „punct zero” din care proteste sociale pot porni dar şi un spațiu în care să imaginăm noi relații între indivizi şi corpul social sau între cetățeni şi statul care îi reprezintă.
„Km. 0. Reprezentări şi repetiții ale Pieței Universității” prezintă lucrări realizate ca reflecții asupra Pieței, documentații ale unor performance-uri realizate deja în Piață sau lucrări noi, realizate special pentru expoziție. În timpul vernisajului, între orele 19:30-20:30, în cadrul instalației ei „Nimic nu durează, dar nici nu trece”, Alexandra Pirici va realiza un performance împreună cu Bogdan Drăgănescu, Mădălina Dan, Jean Lorin Sterian, Vlad Basalici.
Participanți: Vlad Basalici, studioBASAR, Larisa Crunțeanu, Laurențiu Gâlmeanu, Bogdan Ghiu & Octav Avramescu & studenți ai Universității de Arte Bucureşti, Mihai Mihalcea, Dan Perjovschi, Vlad Petri, Alexandra Pirici, David Schwartz & Mihaela Michailov, Emanuel Vasiliu şi alții.
Design expoziție: Atelier Brut
Design grafic: Palier Design
Asistență expoziție: Julia Schulze
Expoziția va putea fi vizitată în luna decembrie 2012 pe bază de programare la adresa raluca.voinea@tranzit.org iar în perioada 8 ianuarie – 28 februarie 2013 va fi deschisă pentru public de joi până sâmbătă între orele 14:00-18:00.
O serie de conferințe, dezbateri şi alte evenimente vor însoți expoziția pe parcursul acesteia.
Curator: Raluca Voinea
Mulțumiri speciale: Eduard Constantin, Simion Constantin, Angelica Iacob, Daria Ghiu, Mădălina Ghiu, Anca Benera, Arnold Estefan, Alexandra Croitoru, Andreiana Mihail, Iulia Popovici, Ciprian Mureşan, Mădălin Geană, Christine Böhler, Heide Wihrheim, Andreea Gurău, Mariana Oprea, Andi Gavril, Livia Pancu, Attila Tordai-S., Lia Perjovschi, Matei Bejenaru şi
echipei de renovare a tranzit.ro/ Bucureşti: Simion Constantin, Cristian Constantinescu, Pavel Drăgan, Viorel Iancu, Maricel Ionescu, Mircea Olaru, Mădălin Otoiu, Ioan Panait, Cornel Podosu, Ion Răduț, Adrian Sandu, Petre Sava, Sabin Tronaru, Cristian Voinea.
Expoziția „Km. 0” face parte din programul „Ficțiune, retorică şi fapte”, dezvoltat de tranzit.ro în 2012-2013.

Lucrări în expoziție:

Larisa Crunțeanu: Veniți cu toții/ Și strigați tare..., instalație audio, 2012
„Dacă spațiul public ne reprezintă, atunci și noi reprezentăm spațiul public. Corpul ocupă spațiul public iar vocea îi duce mai departe rezonanța și sonoritatea. Discursul interior este manifestat sub forma limbii, cu ajutorul vocii. Atunci când puterea nu are urechi pentru vocile individuale, protestul adună mai mulți indivizi într-o singură voce folosind mesaje scurte, ușor de înțeles și de repetat.” (Larisa Crunțeanu)

Vlad Petri: Din nou în stradă, film trailer, 4’30”, 2012
„În 2012 am participat la protestele din Piaţa Universităţii, pe care le-am documentat începând cu primele zile din ianuarie, până în vară, după încheierea referendumului. Am ales să filmez şi să public zilnic în mediul online câte un film despre evenimentele din Bucureşti. Întreaga serie are 31 de episoade. În prezent, împreună cu Gabi Basalici (editor) lucrăm la un film (lung-metraj) care să ofere o imagine de ansamblu a Pieţei Universităţii din 2012, văzută în primul rând prin intermediul oamenilor, a poveştilor şi interacţiunilor dintre ei. Trailer-ul oferă un punct de plecare, o selecţie a câtorva momente definitorii, înregistrate în prima parte a anului (perioada ianuarie-martie).” (Vlad Petri)

Studenți ai Universității de Arte Bucureşti: afişe, serigrafie, 2012, lucrări realizate în cadrul Atelierului popular. Noile imagini ale politicii la tranzit.ro/ Bucureşti, împreună cu Bogdan Ghiu şi Octav Avramescu
„Revoltele studenţeşti şi muncitoreşti din Mai 68 au rămas în istorie, continuând să modeleze şi azi, din punct de vedere vizual, mişcările de revoltă şi rezistenţă din întreaga lume, şi datorită imaginaţiei artiştilor. În aşa-numite „Ateliere populare”, artiştii tineri, în special studenţii la Arte Frumoase, au dat chip şi formă nemulţumirilor şi dorinţelor civice, ajutînd, ca profesionişti (în formare) ai expresivităţii, la formularea şi comunicarea acestora nu numai în faţa autorităţilor, ci şi în sânul mişcărilor de protest înseşi: arta ca expresie propriu-zis politică.

În perioada avangardelor istorice, artiştii luaseră pe cont propriu, ca personalităţi de excepţie (de tip romantic), ideea de revoluţie. În Mai 68, artiştii au acceptat cu bucurie anonimatul creativităţii populare. Astăzi, creativitatea pare a fi devenit apanajul oricui, dispensându-se tocmai de artişti, adică de expertiza expresivă şi artistică. Mai are nevoie poporul de artişti, se mai pot face utili artiştii ca formatori de imagine şi de imaginar în cadrul actualului val global de revendicare a unui acces deschis, direct la deciziile politice?” (Bogdan Ghiu)

Laurențiu Gâlmeanu: 21 decembrie 1989, fotografii, 1989/ 2012
În 21 decembrie 1989 Laurențiu Gâlmeanu a fost singurul fotograf profesionist care a surprins instantanee ale evenimentelor din Piața Universității, Hotel Intercontinental şi de pe Calea Victoriei, la doar câteva zeci de minute după discursul lui Nicolae Ceauşescu din balconul CC al PCR. Un document rar, imaginile arată Piața în momentul care mai târziu va da numele unei părți a ei, transformând-o ireversibil în locul simbolic pe care îl cunoaştem astăzi.

studioBASAR: Kilometrul Zero. Machetă de lucruri şi întâmplări, 2012; machetă realizată în spațiul tranzit.ro/ Bucureşti, în cadrul unui atelier, de către Alex Axinte şi Cristi Borcan împreună cu: Diana Culescu, Anna Eckenweber, Claudia Fabian, Radu Leşevschi, George Marinescu, Vlad Petri, Simina Purcaru, Julia Schulze, Johanna Stubbs

„Macheta este un instrument de cercetare, de lucru şi de reprezentare urbanistică ce reproduce la scară redusă o situaţie determinată spaţial de străzi, de construcţii sau de parcele şi decorată cu copaci, oameni şi maşini, adăugate ca elemente ajutătoare şi de anturaj, reprezentări schematice ale vieţii oraşului, utilizate pentru a da scară şi a ilustra utilizări generice. Cum se poate reprezenta însă fenomenul Piaţa Universităţii - Kilometrul Zero? Şi cum se reprezintă expresia spaţială şi temporală a mecanismelor prin care intersecţia a două bulevarde a devenit pe parcursul a 20 de ani un spaţiu reper şi chiar un spaţiu simbolic? Atelierul îşi propune construirea unei machete de lucru ca o imagine narativă asupra acestor întrebări printr-un inventar al evenimentelor petrecute aici începând din 1989, adunate într-o dioramă-releveu în care faptele consecutive sunt reprezentate simultan determinând astfel o colecţie inclusivă de perspective asupra construcţiei 'Pieţei': un punct de referinţă, un punct de plecare şi un punct de sosire.” (studioBASAR)

Dan Perjovschi: Monument: Istorie/ Isterie, documentație a unui performance în Piața Universității, 2007
„Proiectul lui Dan Perjovschi a recreat sub forma unei statui vivante mineriadele de la începutul anilor ′90. Monument (Istorie / Isterie) a fost interpretat zilnic timp de o săptămână în Piaţa Universităţii din Bucureşti. Cei doi actori, întruchipând unul un miner şi celălalt un protestatar au putut fi găsiți nemişcați în diferite posturi unul lângă celălalt, uneori într-un aparent gest de confruntare, alteori în aşteptare, creând un moment de suspendare a istoriei. (…) Coliziunile dintre mineri şi protestatari în anii ’90 ca un moment de isterie colectivă şi manipulare fățişă sunt evocate de Dan Perjovschi într-o manieră tăcută şi discretă. Statuia sa vivantă reprezintă astfel un anti-monument, pledând pentru necesitatea de a accepta o responsabilitate comună pentru istoria recentă.” (Raluca Voinea, 2007)

Mihai Mihalcea: Peisaj cu habitus național – intervenție pe fundal gri, documentație a unui performance în Piața Universității, 2008
„Absența conştiinței civice şi lipsa de reacție aproape generalizate sunt lucrurile care mă deranjează si mă neliniştesc cel mai mult la societatea romanească de astăzi (si de ieri). Indiferența ubicuă, moliciunea privirii care trece peste lucruri ca si când n-ar fi acolo, uşurinta cu care coabităm deseori cu variante ale monstruosului şi cu care reuşim să ne justficăm, ne arată că nu percepem consecințele gesturilor şi acțiunilor noastre. Că reacționăm de cele mai multe ori fără conştiința valorilor pe care ne întemeiem practicile, obiceiurile, gesturile şi acțiunile. Exagerând un pic s-ar putea spune că în afara instinctelor primare care ne apără de pericolele imediate nu avem nici un senzor activ pentru ceea ce ne afectează. Ne lipseşte sensibilitatea la schimbările politice şi sociale care ne afectează ca indivizi şi ca grupuri şi, ca urmare, nu reacționăm.
[…] Nu intenționez decât să scurtcircuitez logica privirii adormite a celor care vor traversa spațiul respectiv în ziua şi la ora anunțate şi a le propune o temă de reflecție care să nu fie generată de vreun discurs rostit, ci de imaginea corpurilor lungite pe asfaltul acelei zone atât de încărcate de amintiri recente. Este de fapt o continuare a unui proiect al meu pe termen lung în care corpul este uneori mesajul în sine, iar alteori devine mediatorul unor forme multiple de exprimare/ comunicare.” (Mihai Mihalcea, 2008)

Alexandra Pirici: Caragialiana, documentație a unui performance, 2011
„În cadrul acțiunii de protest – ocuparea actualului spațiu CNDB [Centrul Național al Dansului Bucureşti] odată cu începerea demolării, fără a se fi găsit o soluție decentă şi concretă pentru comunitatea artistică asociată acestuia – propun reproducerea grupului statuar „Caragialiana”, amplasat în fața Teatrului Național. Joi, 24 martie, începând cu ora 12:00, la prânz, în fața TNB, un grup de artişti vor reface complexul ansamblu statuar, într-o variantă, ce-i drept, mai mică, dar mult mai ieftină – mai exact, fără nici un buget.
Se pare că arta monumentală îşi găseşte oricând legitimitatea şi dreptul de a fi susținută financiar. Ca exemplu, costul grupului statuar ar fi acoperit fără probleme bugetul de construcție a unui nou spațiu pentru dansul contemporan sau ar fi permis achiziția unuia sau a mai multor spații. Însă un loc dinamic, în care informația circulă, un spațiu de cercetare şi dezbatere, un loc viu în care artiştii să se poată întâlni şi lucra nu reuşeşte să devină o necesitate sau să apară pe vreo listă de priorități, precum arta monumentala şi înțepenirea într-o apreciere - care aminteşte de vremurile dinainte de ’89 – a „lucrului mare”, oricum ar fi el. Ţin să precizez că acțiunea nu vizează în nici un caz conținutul grupului statuar sau ideea de a îl omagia pe Caragiale. Cu toții îl iubim pe Caragiale. În mod paradoxal, probabil că el ar fi criticat cel mai asiduu astfel de anomalii ale politicii culturale din Romania.” (Alexandra Pirici/ CNDB OCUPAT, 2011)

Vlad Basalici: Privind aşteptând, intervenție în Piața Universității, 2012; realizare obiect: Atelier Brut, documentare foto: Vlad Petri
„Înainte să instalez lucrarea mea în dimineața lui 27 noiembrie în Piața Universității mă gândeam că o să reziste cel mult o oră. A fost o zi de marți plină, cei de la primărie au instalat mici stâlpi de piatră care delimitează spațiul de la Fântână, un partid şi-a făcut campanie electorală aducând un semn stradal pe care scria Piața (R)evoluției. Când scriu marți seara acest text, obiectul meu plasat pe suportul ceasului aurit din Piața Universității este încă acolo. Independent de sensul lucrării mele, ceva la care nu mă gândisem înainte mă frapează: faptul că un simbol al puterii (de orice fel), chiar dacă e plasat parazitar într-un alt contex decât cel obişnuit, nu e chestionat de cei care dețin această putere şi e acceptat ca atare.” (Vlad Basalici)

Emilian Vasiliu: CNDB Ocupat, film documentar, 40'23'', 2012
În martie - aprilie 2011, un grup de artişti au ocupat Centrul Național al Dansului Bucureşti, reacționând la pierderea spațiului din clădirea Teatrului Național Bucureşti. Grupului inițial, format din dansatori şi coregrafi, i s-au alăturat arhitecți, jurişti şi practicieni din alte domenii, atraşi de posibilitatea unui spațiu comun de întâlnire şi de lucru.
Documentarul reuneşte într-un singur montaj mai multe contribuții video din timpul ocupării CNDB, precum şi mărturii ale participanților la acțiune, un an mai târziu.
Un proiect finanțat de Centrul Național al Dansului Bucureşti

Alexandra Pirici: Nimic nu durează, dar nici nu trece, instalație, live streaming, documentație a unui performance, 2012
„Acțiunea mizează pe o dezvrăjire, o expunere a mecanismelor. Un enactment, o deconspirare brută a spectacolului din Piața Universității - Teatrul Național, în raport cu protestele recente din ianuarie 2012, când spațiul de protest a devenit, la propriu, o scenă sub reflectoarele televiziunilor. Agenții/ performerii din Piață performează mai ales pentru un public invizibil, cel din spatele ecranelor (fie webcam sau televizor). Prezentarea întregului mecanism în spațiul expozițional încearcă o re-spectacularizare, o re-aducere a spectacolului din "realitate", din casele oamenilor, în spațiul de reprezentare.
Prin construirea unui cadru în care publicul poate manipula, poate acționa prin intermediul performerilor, apare şi perspectiva jocului video, a celui care operează din siguranță, prin comenzi, printr-un fel de semi-avatari. Mă întreb şi care e efectul sau puterea unui "commando" artistic, a demersului artistic pus într-o situație în care poate fi comparat în mod direct cu forța brută, forța mulțimii sau cu strategii militare, e, într-adevăr, atât de fragil şi insignifiant precum pare sau există un alt nivel la care poate opera?
Şi nu în ultimul rând: e deziluzia protestului completă şi ireversibilă?”
Alexandra Pirici

David Schwartz & Mihaela Michailov: Capete înfierbântate, arhivă de interviuri video (selecție), 2010
13-15 iunie 1990 este un project de cerecetare și performare a istoriei recente, inițiat de Mihaela Michailov și David Schwartz în decembrie 2009. Proiectul are la bază procesul de documentare prin diferite metode: interviuri cu martori, presă scrisă, rapoarte ale diferitelor instituții și organizații, dezbateri, discuții publice, ateliere etc., concentrate în jurul evenimentelor din București, din 13-15 iunie 1990. Prima etapặ a proiectului a avut douǎ componente: realizarea unui spectacol de teatru documentar și construcția unei arhive audio-video informală de interviuri realizate cu actanți ai evenimentelor - manifestanți, persoane rănite sau arestate, mineri, muncitori, pensionari, lideri ai mișcării „Piaţa Universităţii", lideri politici, procurori care au instrumentat cazul, antropologi, jurnaliști.

Biografii participanți Km. 0.

Atelier Brut este proiectul de design al scenografului Andrei Dinu, început în 2010. Atelierul realizează mobilier construit din materiale refolosite şi design de expoziție, cum ar fi "Cafe 35", proiectul artistei Daniela Pălimariu, prezentat la Atelier35 din Bucureşti în septembrie-octombrie 2012.

Octav Avramescu a studiat literatura și istoria fără a vrea asă devină scriitor sau istoric, a întrerupt studiile pentru a activa în Asociația Jumătatea plină și din 2006 a devenit astfel organizator cultural, programator muzical, comunicator, librar & serigraf, etc.

Vlad Basalici este artist vizual şi performer. Proiectele sale personale sau realizate în colaborare au fost prezentate la Centrul de Introspecție Vizuală, Bucureşti, Fabrica de Pensule, Cluj, Dansens Hus, Copenhaga, Junge Hunde Festival, Aarhus, Alternative Film/Video, Belgrad.

studioBASAR este un studio de arhitectură înfiinţat de Alex Axinte şi Cristi Borcan în 2006 în Bucureşti. În 2009 au realizat designul expoziţiei "Seducţia Intervalului" din cadrul Pavilionului României la Bienala de Artă de la Veneţia şi în 2010 au publicat cartea "Evacuarea Fantomei. Arhitecturi ale Supravieţuirii". În 2012 au fost curatori asociati şi scenografi ai expoziţie "Pif, un erou al epocii de aur".

Bogdan Ghiu este poet, eseist, critic cultural, traducător şi jurnalist. Este autorul a numeroase cărți, între care, publicate recent se numără „Telepitecapitalism. Evul Media 2005-2009” (2009), „Contracriza” (2011), Dadasein (lotopragmatism) (2011), „Inconstrucția. Pentru o arhitectură etică” (2011). Este unul dintre editorii revistei IDEA Artă + societate.

Larisa Crunțeanu este performer, artist vizual si arhivator de sunete. Lucrările ei pun sub semnul întrebării relațiile de putere în intimitate, corpul și noțiunea de identitate. A absolvit Facultatea de Jurnalism şi Ştiintele Comunicării la Universitatea Bucureşti şi Masteratul de Fotografie şi Imagine Dinamică la Universitatea de Arte Bucureşti.

Laurențiu Gâlmeanu este membru al Asociației Artiștilor Fotografi din anul 1986. Din 1990 este cameraman la TVR. În 21 decembrie 1989 a fost singurul fotograf profesionist care a surprins instantanee ale evenimentelor din Piața Universității, Hotel Intercontinental şi de pe Calea Victoriei, la doar câteva zeci de minute după discursul lui Nicolae Ceausescu din balconul CC al PCR. Tot în zilele Revoluției a filmat imagini document pentru Sahia Film şi TVR în diferite locuri din București , inclusiv la Ministerul Apărării Naționale, după sângerosul episod cu militarii USLA.

Până să se reinventeze în Farid Fairuz (2010) și să-și asume o biografie ficțională pentru a interacționa din altă perspectivă cu spațiul public, artistul Mihai Mihalcea a fost unul dintre cei mai activi din domeniul coregrafiei contemporane din România de după 1989. A avut un rol esențial în multe dintre inițiativele care au condus la recunoașterea internațională a dansului contemporan românesc și la înființarea unor structuri și instituții devenite repere ale acestui domeniu.

Palier Design este un studio multidisciplinar, fondat în 2012 în Bucureşti. Domeniul de activitate include: design de obiect, design de interior, grafic design, ilustratie, web design, fotografie.

Dan Perjovschi este artist vizual, stabilit la Bucureşti şi Sibiu. Desenele sale, comentând probleme politice, sociale sau culturale actuale se regăsesc în instituții şi muzee din întreaga lume. Este membru al colectivului editorial al Revistei 22.

Vlad Petri abordează mediile de expresie ale fotografiei şi filmului documentar. A absolvit Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti, fiind masterand în prezent la Freie Universität, Berlin în Antropologie Vizuală. A realizat mai multe filme documentare printre care „Revelion" (2008) şi „Despre fotografie" (2011). În prezent lucrează la un film de lung metraj despre protestele din Piaţa Universităţii din 2012, pe care le-a documentat pe parcursul mai multor luni.

Alexandra Pirici este coregraf şi performer, practica ei extinzându-se în zone care traversează arta performativă, arta vizuală şi intervenția în spațiul public sau privat. Printre cele mai recente lucrări se află proiectul de intervenție în spațiul public „Dacă voi nu ne vreți, noi vă vrem" şi formatul performativ "Home".

Colaborarea dintre Mihaela Michailov și David Schwartz datează din 2007, cînd au conceput spectacolul „Afară!”, jucat în cadrul proiectului „Construiește-ți comunitatea!". Pornind de la documentarea realizată în acest proiect, cei doi artiști au realizat, în 2009, spectacolul „Faceți loc!" (Teatrul LUNI de la Green Hours), care propunea o reflecție asupra temei proprietății în mai multe contexte politice. A urmat, în 2010, proiectul de cercetare și performare a istoriei recente 13-15 iunie 1990, din care face parte spectacolul „Capete înfierbântate", un spectacol-arhivă a perspectivele martorilor direct implicați în Mineriadă. În iunie 2011, Mihaela Michailov și David Schwartz au inițiat o cercetare în comunitățile minerești din Valea Jiului, care s-a finalizat cu spectacolul „Sub Pământ", jucat atât în București, cât și în alte orașe care au parcus trasee similare celor din Valea Jiului. Mihaela Michailov și David Schwartz sunt coinițiatori ai Centrului de Artă Comunitară Vârsta4 și coordonatori - alături de Paul Dunca, Alice Monica Marinescu și Katia Pascariu - ai unor spectacole și intervenții culturale în Căminul de vârstnici Amalia și dr. Moses Rosen.

Emanuel Vasiliu este traducător, interpret şi regizor de film. Printre proiectele sale se numără filmul documentar de scurt-metraj „Educarea gustului" (2004), ce tratează urmele lăsate în comunitatea oraşului Ruse (Bulgaria) de închiderea restaurantului McDonalds (proiect realizat în cadrul unei rezidențe la Casa Elias Canetti, finanțat de Fundația Robert Bosch). Participă în proiectul de revistă cinematografică „Film Menu" (UNATC Bucureşti).

Asociația tranzit.ro a fost înfiinţată în 2012 la inţiativa Fundaţiei ERSTE, devenind astfel a cincea membră a tranzit.org, o reţea de organizaţii independente, non-profit din Austria, Republica Cehă, Ungaria şi Republica Slovacă. http://www.tranzit.org
tranzit.ro are particularitatea de a fi ea însăşi o reţea ce activează în trei spaţii permanente din oraşele Iaşi, Cluj şi Bucureşti. Printr-un spectru larg de activităţi, experimentînd diferite metodologii de lucru şi colaborare, tranzit.ro doreşte să se instituţionalizeze ca platformă inovatoare dedicată artei contemporane.
http://ro.tranzit.org