english/
tranzit.org/

tranzit.ro/ bucurești/ cluj/ iași/ sibiu/

Congresul Pesimismului

O serie de prezentari organizate de Biroul de Cercetari Melodramatice

Biroul de Cercetări Melodramatice prezintă în cadrul Congresului Pesimismului în luna aprilie doi teoreticieni din Statele Unite respectiv Canada:

Nicola Masciandaro: A Matter of Sorrow: The Trouble with Not Being Born & Following the Sigh [O chestiune de tristețe: Despre neajunsul de a nu te fi născut & Odată cu suspinul]
23 & 24 aprilie 2014, orele 19:00

Ben Woodard: This Wandering Insignificance: The Desert of Reason & The Sea of Nature [Această trivialitate călătoare: Deșertul rațiunii & Marea naturii]
26 & 27 aprilie 2014, orele 17:00

Spațiu:
tranzit. ro/ București,
Str. Gazelei, nr. 44, sector 4


Mai multe: http://thebureauofmelodramaticresearch.blogspot.ro/


A Matter of Sorrow: The Trouble with Not Being Born & Following the Sigh [O chestiune de tristețe: Despre neajunsul de a nu te fi născut & Odată cu suspinul]
de Nicola Masciandaro (Brooklyn College, CUNY)

“Toți oamenii au motive de mâhnire, dar cel mai puternic simte motivele mâhnirii cel ce cunoaște și simte că este. În comparație cu aceasta durere, toate celelate suferințe sunt doar un joc.” (Norul necunoașterii)

Două prelegeri despre o teorie universală a tristeții. Radicalizând aserțiunea lui Heidegger, potrivit căruia „sensul existențial al ființei Dasein-ului este grija”, voi susține că grija/ mâhnirea/ durerea aparține simplului fapt al ființării. Departe de a se limita la lumea evolutivă a sferei noastre terestre sau la granițele umorale ale umanului, tristețea este mai degrabă un fel ciudat de substanță cosmică, ce este compusă din refuzul de sine al întregii ființe, negația intrinsecă a propriului său eveniment. Înțelegând tristețea în acești termeni nu înseamnă că amărăciunea individuală este irelevantă sau că ea devine doar ontologic atmosferică, ci mai degrabă salvează întunericul palpabil al tristeții atât din obscuritatea halucinogenă a unei probleme instrumentale și la îndemână (mâhnirea ca ceva ce se poate repara sau rezolva pentru pretinsul interes propriu să faci ca totul să fie ok) cât și din materialitatea brută maniheană (mâhnirea ca ingredient fizic diabolic conținut în orice lucru). În această teorie, tristețea este reînscrisă proiectiv în realitate nu numai ca un index reflectiv, dar și ca mod al universalului de a se perfecționa, un mod de a merge înainte către altă realitate. E știut faptul că „acela care își sporește cunoștințele își sporește mâhnirea” (Ecleziastul 1:18). Acum este timpul să constatăm necesitatea reversului: acela care nu-și sporește amărăciunea, nu-și sporește cunoașterea.

I: Despre neajunsul de a nu te fi născut

“Un corp a venit pe lume, dar nu erai tu.” (Vernon Howard)

Copleșitoarea și inevitabila aporie a individuării - de ce eu sunt eu? - este o imposibilitate prezentă și fatală a cărei singur 'răspuns' este ‘tu nu ești’. Faptul că tu ești tu însuți este dovada directă și ireparabilă că 'tu' nu exiști într-adevăr, nu ai fost și nu vei fi. Urmând instrucțiunile lui Cioran de a ne scăpa de "urmele acestui scandal [al nașterii], cel mai grav și mai insuportabil dintre toate", această prelegere va explica falsitatea de a te fi născut pornind de la concepte medievale legate de tristețea mistică și de la comentarii patristice despre întunericul crucificării, momentul în care "toată creația s-a cutremurat". Dacă totul merge bine, concluzia prelegerii va coincide cu propria ta răstignire, fiind înconjurată de cosmosul vid a cărui întunecime îți deplânge nașterea și te absoarbe în paradisul fără de sfârșit al propriei inexistențe.

II: Odată cu suspinul

“Devenirea nu e nimic mai mult decât un suspin cosmic.” (E. M. Cioran)

Fidelitatea pesimismului față de suspin - "În pesimism prima axiomă este un suspin lung, gutural și funerar" (Eugene Thacker, Cosmic Pessimism [Pesimism cosmic]) - este legată de cosmicitatea lui secretă, la fel ca în repetiția tăcută, în revers a unor scrieri medievale târzii: “Oltre la spera che piú larga gira / passa ’l sospiro ch’esce del mio core” (Dante); “Beyond the sphere passeth the arrow of our sigh. Hafiz! Silence” [Dincolo de sfere trecu săgeata suspinului nostru. Hafiz! Liniște] (Hafiz). Care este relația între suspin și cosmos? Unde unul îl atinge pe celălalt? Pe de o parte, suspinul, ca formă pneumatică și vie a ieșirii iminente a sufletului pe gura unui leș, restaurează conștiența funeraliilor generale ale ființei, a trecerii în neființă a întregii existențe. Pe de altă parte, suspinul nu este deloc o expirație mortală, ci un mod și mai straniu de a fi inhalat de cosmos, ca și cum în spirit ar mai fi rămas o ultimă suflare, inspirată de vreun corp supra-esențial care nu are nimic și/ sau totul de a face cu viața celui care răsuflă. Această prelegere consideră pesimismul ca punct de plecare pentru urmărirea oftatului cosmic pornind de la comentarii de poezie din Vita Nuova [Viața Nouă] a lui Dante, din Canti [Cânturile] lui Leopardi și din Songs from the Black Moon [Cântece de lună neagră] ale lui Rasu-Yong Tugen.

Biografie

Nicola Masciandaro este profesor de engleză la Brooklyn College (CUNY) și specialist în literatură medievală. Unele din principalele teme ale lucrărilor sale sunt: misticismul, comentariul și decapitarea. Publicații recente includ: Dark Nights of the Universe [Nopțile întunecate ale universului], co-autori Daniel Colucciello Barber, Alexander Galloway, and Eugene Thacker (NAME, 2013) și And They Were Two In One And One In Two [Și erau două-n una și una-n două] , co-edited with Eugene Thacker (SCHISM, 2014). Proiecte curente/ viitoare includ Sorrow of Being [Tristețea ființei], o carte despre durerea mistică și Sufficient Unto the Day [De ajuns pentru azi], o colecție de eseuri împotriva grijilor. Este și editor fondator al jurnalului Glossator: Practice and Theory of the Commentary [Glossator: practica si teoria comentariului].

This Wandering Insignificance: The Desert of Reason & The Sea of Nature [Această trivialitate călătoare: Deșertul rațiunii & Marea naturii]
de Ben Woodard (University of Western Ontario)

Imaginea gânditorului rătăcitor (homo viator) a devenit o imagine crud romantică a filozofului, fie că e vorba de metoda peripatetică a lui Aristotel sau de gândirea pe o potecă de pădure a lui Heidegger. În ambele cazuri figura filozofului este aceea a unui explorator trivial al multelor fațete ale vieții în încercarea de a vorbi deschis şi vast și de a invoca fantome ale înțelesului. În aceste două prezentări voi încerca să articulez metoda peripatetică a filozofiei în linia stoicilor (Seneca, Alexander), a vechii filozofii chineze (Zhuangzi), a pragmatismului (Peirce, Sellars) și a tradițiilor idealiste (Schelling, Hegel), în care hoinăreala este începutul neprielnic al oricărei construcții raționaliste sau naturaliste a gândirii. Mai mult decât atât, această hoinăreală, după cum voi arăta, indică insubstantialitatea înțelesului ca atare, astfel încât natura navigațională și exploratoare a gândirii se află înconjurată de eșecul cogniției. Această viziune pesimistă însă nu implică apatie sau inactivitate dar sugerează faptul că deconectarea înțelesului de filozofie necesită luarea în considerare a mai multor traiectorii posibile. Aceste prelegeri vor încerca să materializeze diferența dintre peregrinări în care traiectoria este către în-afara-lumii (raționalismul) și cele în care aceasta este către înăuntrul-lumii (naturalismul), arătând miturile pesimiste construite în manieră platonică drept demonstrații ale caracterului lumesc al abstracției aparent ne-lumești.

/1/ - Deșertul rațiunii

În prima prezentare voi explora felul în care perspectiva asupra Platonismulului ca presupus idealism naiv este o dezvoltare istorică recentă care trece cu vederea centralitatea procesului demonstrației. Explorez felul în care linia de demarcație a lui Platon funcționează ca o busolă raționalistă de bază pentru a explora deșertul rațiunii, al așa numitului spațiu al rațiunii ca un spațiu fără conținut corporal și fără un înțeles necesar. Voi continua apoi cu critici ale filozofiei recente care își propun să utilizeze rațiunea pentru scopurile ei umaniste înainte de a aborda felul în care natura invadează spațiul rațiunii. Toate acestea vor fi făcute prin intermediul figurii rătăcitorului deșertului în încercarea de a supraviețui tentațiilor afirmației goale.

/2/ - Marea naturii

În cea de-a doua prezentare voi elabora viziunea raționalistă a lumii cu teza naturalistă că orice concepție despre lume este întotdeauna tulburată de puterea corozivă a naturii. Utilizând metafora călătoriei pe ocean voi explora necesitatea fragilă a epistemologiei revizionare în contextul unei naturi contingente. Pesimismul, ca o augmentare cognitivă, permite acceptarea degradării vasului epistemologic fără scufundarea în panica unui umanism care se disipează. Pesimismul atașat modelului navigațional al rațiunii permite înțelegerea tuturor ramificațiilor afirmației lui Seneca că nu există nici un scop al călătoriei în afara sfârșitului ei temporal.

Biografie

Ben Woodard este doctorand la Centre for the Study of Theory and Criticism [Centrul pentru studiul teoriei și criticii] la University of Western Ontario, Canada. Cercetarea lui se focusează pe conceptele de vitalism întunecat și Natură în idealismul german (în special la FWJ von Schelling), filozofiile devenirii și realismul speculativ, ca și pe literatură weird, speculativă și științifico-fantastică. Este editor al publicațiilor Helvete: The Journal of Black Metal Studies [Helvete: Jurnalul studiilor de black metal], Thinking Nature [Gândind natura], și Prosthesis: A Journal of Theory and Criticism [Prosthesis: Jurnal de teorie și critică]. Prima lui carte, Slime Dynamics: Generation, Mutation, and the Creep of Life [Dinamicile mocirlei: generare, mutație și fiorul vieții] a apărut în 2012 la Zer0 books http://www.zero-books.net/books/slime-dynamics. Cea de-a doua lui carte, On an Ungrounded Earth: Towards a New Geophilosophy [Pe un pământ despământat: către o nouă geofilozofie] a fost publicată anul trecut la editura Punctum Books http://punctumbooks.com/titles/ungrounded-earth/. Scrie pe blogurile Speculative Heresy și Naught Thought.

Seria de conferinţe din cadrul Congresului pesimismului (martie-aprilie 2014) a fost posibilă cu sprijinul Fundaţiei ERSTE / Patterns Lectures Program, WUS Austria, Salonul de proiecte şi tranzit. ro/ Bucureşti.

Downloads
Poster_Final.jpg (jpg, 562 kb)