english/
tranzit.org/

tranzit.ro/ bucurești/ cluj/ iași/ sibiu/

Distrugerea rațiunii: un proiect neterminat

Despre iraționalismul actual
8 iunie 2018, orele 17:30-19:00

Invitat: G.M. Tamás
În discuție cu Alex Cistelecan

Acum mai bine de șaizeci de ani, în controversata sa Distrugerea rațiunii, Georg Lukács dezvăluia originile intelectuale ale fascismului în iraționalismul și vitalismul german din ultima jumătate a secolului al XIX-lea și primele decade ale secolului XX. Cum ar arăta diagnosticul său astăzi, ce anume ar presupune o actualizare și continuare a demersului său în contextul nostru? Care sunt sursele filosofice și întemeierea conceptuală ale regresiei social-politice de astăzi? Care sunt trăsăturile definitorii și versiunile particulare ale iraționalismului actual, în ce fel își îndeplinește funcția sa de legitimare și justificare a status quo-ului, de unde provine această paradigmă și cum am putea spera în depășirea ei? Dar și invers, cum mai putem, rămânând ancorați în materialismul istoric, articula o filosofie raționalistă și progresistă într-o lume vădit irațională și regresivă?

„Frontul Popular” în vremuri nepopulare
8 iunie 2018, orele 19:30-21:30

Invitați: Florin Poenaru, Costi Rogozanu, David Schwartz
În discuție cu Dana Domsodi

În mod coerent cu angajamentul său filosofic de partea rațiunii și a progresului ca arme intelectuale de luptă împotriva regresiei fasciste a capitalismului imperialist, Lukács proiecta deja în 1928, în celebrele și nu mai puțin controversatele „Teze Blum”, strategia politică a „frontului popular” – alianța necesară cu burghezia și democrația burgheză în fața fascismului ascendent. Într-un context actual atât de similar, cât de viabilă mai este această strategie politică și ce implică ea mai exact? În ce măsură putem și trebuie să mai salvăm democrația burgheză de propriile-i derive fasciste? Cât mai putem distinge și alege între pretinsele versiuni antagoniste ale „populismelor iliberale” de mai pretutindeni și tehnocrațiile statului de drept, cele două fețe politice deopotrivă de non-democratice și autoritare ale capitalismului actual, dar care, prin al lor fals antagonism și veritabilă generare reciprocă, dau măcar mărturie de limita structurală a lumii noastre: divorțul iremediabil între „popular” și „democratic”, dintre orice idee de reprezentare și suveranitate populară și rigorile constituționale și instituționale, i.e. mecanismele de depolitizare și dereprezentare socială ale așa-numitelor „democrații liberale”? Striviți între forțe sociale care se manifestă politic în chip regresiv, tocmai pentru că sunt structural private de posibilitatea de reprezentare a intereselor lor, și, de cealaltă parte, structuri politice și instituționale care-și justifică legitimitatea democratică tocmai în numele ne-reprezentării celor dintâi, ce mai poate rămâne din strategia „frontului popular”, în condițiile în care ecuația sa fundamentală – legătura dintre „popular” și „democratic” – pare astăzi atât de erodată? Și cum mai putem practica o teorie, artă sau critică socială progresistă, fără a cădea în capcana opusă a hobby-ului și a avangardismului, în vremuri atât de univoc regresive?

Partenerul principal al tranzit.ro este ERSTE Foundation.