english/
tranzit.org/

tranzit.ro/ bucurești/ cluj/ iași/ sibiu/

Povestașul

Prezentare cu Delia Bulgaru și Andrei Pripasu

Vineri, 10 octombrie 2014, ora 19.00

tranzit.ro/ Iași,
Str. Al. Lăpușneanu 7-9

tranzit.ro/ Iași se deschide în această toamnă cu o prezentare realizată din perspectiva călătorului la cea de a 14-a ediție a Expoziției Internaționale de Arhitectură de la Veneția. Invitația către cei doi a fost inspirată de romanul „Povestasul” (El hablador, 1987) al scriitorului peruan Mario Vargas Llosa. Aici, personajul principal Saúl Zuratas călătoreşte în teritoriul difuz al unei comunităţi dispersate şi reuşeşte prin povestirile sale să funcţioneze ca un liant în structura memoriei colective a acelei comunităţi.

Delia Bulgaru a absolvit studiile de master la secția de artă murală a Facultății de Arte Vizuale și Design, Universitatea „George Enescu” din Iași. Din 2010, ea este membru fondator și activ al grupului SATellite (Social Artistic Tendency) împreună cu Andrei Timofte și Alex Tărnăuceanu, un grup a cărui practică artistică este deseori participativă și își propune să cerceteze anumite contexte socio-politice. Din 2014, ea face parte din echipa tranzit.ro/ Iași și este membră a Asociației Vector Iași. Lucrările sale artistice includ instalații multimedia, pictură murală, și este interesată de investigarea circulației fluxului de informație mediatică prin metode de cercetare sociologică.

Andrei Pripasu (născut în 1987) este un tânăr arhitect, deși cuvântul „arhitect" îi folosește doar ca răspuns la întrebarea „Cu ce te ocupi?". De fapt, răspunsurile într-un singur cuvânt la această întrebare i se par simpliste și fără rost, pentru că o persoană nu poate fi definită de o cale pe care incidental a apucat-o într-un anumit moment al vieții sale. S-a gândit de multe ori să găsească o modalitate mai bună de a-și „câștiga existența". Crescând în Iași, este conștient că modul său de a vedea lumea este iremediabil determinat de trăsăturile definitorii ale orașului post-socialist: imunitatea către urât și acceptarea pasivă a statu-quo-ului. Crede că la baza multora dintre problemele societății se află conflictul dintre public și privat, acest conflict fiind în opinia sa și cheia înspre obiectul de lucru al arhitecturii. Relația sa cu arta contemporană este una purtată de cele mai multe ori de curiozitate, iar poziția sa este uneori cea a unui observator tacit, dacă nu sceptic.